Tineretului

Prezentare

Tineretului isi ia numele de la parcul intins care ii sta in inima, iar acel parc defineste totul despre caracterul cartierului. Parcul Tineretului este una dintre bijuteriile verzi ale Bucurestiului: 94 de hectare de copaci maturi, alei serpuitoare, lac navigabil folosit de barci de agrement vara, locuri de joaca si pajisti deschise unde orasul pare sa expire si sa incetineasca.

Cartierul se desfasoara in jurul acestui nucleu verde intr-un amestec de blocuri din era comunista si, din ce in ce mai mult, proiecte rezidentiale moderne care au recunoscut valoarea de a locui langa atata spatiu verde. Tineretului este bine conectat prin linia de metrou M2 si sta suficient de aproape de centru incat Piata Unirii e la o calatorie scurta sau o plimbare placuta, dar pastreaza caracterul mai linistit, mai rezidential al Bucurestiului sudic.

In ultimii ani, o scena culinara notabila s-a dezvoltat pe strazile din apropierea parcului. Bistrouri mici, vinoteque si cafenele de specialitate au aparut alaturi de restaurantele traditionale de cartier, creand un cluster culinar care atrage vizitatori din tot orasul — mai ales in weekend, cand plimbarile in parc duc natural spre mese de brunch si scaune pe terasa.

Istorie

Zona cunoscuta acum ca Tineretului se afla la periferia sudica a Bucurestiului pana la mijlocul secolului al XX-lea. Inainte de crearea parcului, locul era o groapa de gunoi cunoscuta local drept “Valea Plangerii” — un nume sumbru care face transformarea ulterioara si mai remarcabila. (Nota: Expozitia Nationala din 1906, uneori asociata cu aceasta zona, a avut loc de fapt in Parcul Carol de pe Dealul Filaret, o locatie diferita.)

Parcul a fost creat incepand din 1965 si finalizat in 1974, proiectat de arhitectul Valentin Donose la Institutul de Proiect Bucuresti. Designul sau a urmat principii ale arhitecturii peisajere franceze — alei serpuitoare, elemente de apa si grupari variate de vegetatie. Constructia a fost realizata in mare parte prin munca tinerilor voluntari din scoli si fabrici, o practica obisnuita a epocii care se alinia propagandei de stat ce promova implicarea tineretului in lucrari publice. De la aceasta asociere cu tineretul, parcul — si cartierul — au primit numele Tineretului.

Dezvoltarea de locuinte din era comunista a inconjurat parcul prin anii 1960, 1970 si 1980, creand districtele rezidentiale dense care definesc cartierul astazi. Blocurile au fost proiectate pentru a gazdui muncitorii din zonele industriale ale sudului Bucurestiului, iar parcul a servit drept curtea lor comuna — un rol pe care il joaca si astazi. Parcul gazduieste si Sala Polivalenta, una dintre cele mai mari sali multifunctionale din Bucuresti, folosita pentru concerte si evenimente sportive.

Dupa 1989, cartierul a evoluat incet. Parcul a cunoscut perioade de neglijare si restaurare treptata, cu imbunatatiri semnificative de peisaj si infrastructura in anii 2010. Astazi, Tineretului este recunoscut ca una dintre cele mai dezirabile zone din sudul Bucurestiului, apreciat pentru caracterul sau verde si scena gastronomica din ce in ce mai interesanta.

Arhitectura

Mediul construit al Tineretului este dominat de vocabularul standard al arhitecturii rezidentiale comuniste: blocuri de 4 la 10 etaje aranjate in jurul curtilor interioare si spatiilor verzi. Blocurile de aici sunt in general din anii 1960 si 1970, ceea ce inseamna ca sunt mai bine construite decat constructiile din era austeritatii anilor 1980 — pereti mai grosi, camere mai generoase si spatiere mai buna intre cladiri.

Interesul arhitectural al cartierului sta mai putin in cladiri individuale si mai mult in relatia dintre mediul construit si parc. Tranzitia de la blocurile rezidentiale dense la spatiul verde deschis al Parcului Tineretului este unul dintre exemplele mai reusite de urbanism comunist din Bucuresti, creand o conexiune autentica parc-cartier pe care rezidentii o folosesc zilnic.

De-a lungul bulevardelor principale — in special Bd. Sincai si Calea Vacaresti — peretele stradal tipic comunist de blocuri aliniate este ocazional punctat de dezvoltari mai noi. Unele sunt proiecte respectuoase de completare; altele sunt cladirile agresive de “insertie” care caracterizeaza dezvoltarea post-1989.

Unde Sa Mananci si Bei

Tineretului a dezvoltat in liniste una dintre cele mai interesante scene culinare din sudul Bucurestiului. Apropierea de parc creeaza un flux natural — plimbare in parc, apoi masa — si un numar tot mai mare de restaurante si baruri s-au pozitionat de-a lungul Caii Vacaresti, Bulevardului Sincai si strazilor laterale din apropiere. Restaurantele italiene, gastropub-urile si cafenelele de specialitate domina, toate la preturi care reflecta caracterul cinstit, neostentativ al cartierului.